a doua zi de dimineata, am renuntat la locul bun si cald si deosebit de placut din cort, din cauza de necesitate. adica, io stiu ca sunt o gasca de oameni care zic ca suntem pe cea mai de sus pozitie a lantului trofic pentru ca avem creer (si nu pane), si ca ne putem controla diverse chestii, da io unu nu am putut sa-mi mai controlez vezica. era in jur de 8, 8 si ceva, si era o vreme absolut superba, senin perfect, cu o patura groasa de nori deasupra petrosaniului, asa ca mi-am scos si aparatu din cort, sa imortalizez cateva instantanee. am vrut sa zic asta in loc de sa fac cateva poze, ca am citit pe un site ca asa se zice mai corect si elevat.
incurajat la maxim de vremea buna, m-am mai bagat in cort o vreme, nu foarte lunga, pentru some sugar, dupa care am mancat micu dejun, am baut o cafea si am fumat cateva tigari, da asta numa io. in timpu asta, incepea deja sa se strice dramu de vreme buna de care ne-am bucurat...
dar, chiar si asa, nu am avut ce sa facem, asa ca am luat-o la picior catre vf. parangul mic, urmand ca de acolo sa mergem pe creasta pana la vf carja si parangul mare, si sa punem corturile undeva pe langa parangul mare.
drumul pana pe parangul mic nu-i foarte lung, da panta ii destul de abrupta, si daca ai si bagaj greu, devine si mai abrupta parca. am fortat un pic urcarea, numa de dragu de a vedea daca pot, si multumit ca am putut, am asteptat langa ruinele a ceea ce parea sa fi fost ceva unealta de masuratoare meteo sa ne adunam cu totii si sa ne tragem sufletu un pic. respectiv o tigara io.
dupa ce o venit si ultimele doo siluete, am pornit pe drumu doar de creasta, care deja incepea sa fie cuprins de ceata, si nu mai dadea nici un semn ca ar dori sa ni se arate ca o femeie, si anume goala.
din pacate, asa o fost tot drumu pana aproape sub vf carja, adica ceata, cu zapada, cu un fel de lapovita la un moment dat, care ne-o cam futut moralu la toti, drept pentru care am hotarat ca asa nu mai are rost sa continuam, si am coborat catre niste lacuri care ne-o fost indicate de un tip cu care ne-am intalnit pe drum.
am mai facut cam doo poze din momentu asta incolo, in rest nu prea am avut la ce, in afara de ceata aia imputita, of cors. am ajuns intr-un final, dupa o coborare de vreo 3 ore bune, intr-un loc care nu prezenta nici o urma de zapada, si, intrucat eram uzi si infrigurati cu totii, am intins rapid corturile, am mancat ceva din fuga, si ne-am bagat fiecare la o cana de ceai sau orice alta activitate menita sa produca caldura.
am adormit cu gandul ca oare cum arata locu in care ne aflam, si cu o usoara parere de rau ca nu ne-o permis vremea sa mergem pana unde am dorit. plus cu zambetu pe buze
No comments:
Post a Comment