Saturday, November 20, 2010

padis - ziua 2+3

a doua zi second day, am plecat spre Lumea Pierduta, prin Poiana Ponor, sa vedem si noi cum arata si mai ales, daca o sa pierdem ceva prin ea. ei bine, ne-am pierdut pe noi, ca nu am reusit sa ajungem acolo, pentru ca nu ii chiar marcat traseul dinspre Glavoi catre Lumea Pierduta. plus ca, din cauza ca imi era si foarte rau, si borasem de dimineata, din cauza de helicobacter pylori, nu prea ma simteam in stare de umblat prea mult.
asa ca, acompaniati si de cainele pe care l-am denumit foarte frumos Rapciune, din cauza ca era cam vai de pl lui si ii pica blana de pe o buna parte a corpului, ne-am intors fain frumos in Poiana Ponor unde am puscat un somn vreme de vreo ora, de parca eram cei mai obositi oameni de pe pamant, si tocmai venisem minim 57 de km pe jos intr-o ora. sau ceva de genu asta.


pentru ca mai vazusem locu unde se scurge ponorul, ne-am zis sa mergem sa vedem si de unde izvoraste, poiana ponor fiind, dupa cum bine se stie, singura polie din Romania. iar cand zic bine se stie, ma refer la faptu ca am citit ce scrie pe tabela, ca altfel habar nu as fi avut nici cum se numeste, nici ce ii. polie, conform dex-ului, inseamna "depresiune închisă, de origine carstică, cu fundul aproape plat, atingând dimensiuni de la câțiva km la câțiva zeci de km"


toata poiana ii foarte, da foarte faina, merita o plimbare de-a lungu paraului la orice ora, si ma bucur ca nu ii permisa camparea in zona respectiva, pentru ca ma gandesc ca ar fi plin de gunoaie si de sticle aruncate pe jos.


de aici ne-am intors la glavoi, unde l-am gasit pe cainele numit Musafiru (ala alb) si Hrean (ala negru)

era deja oarecum tarziu, asa ca am furat niste lemne uscate, am aprins focul, am gatit, am mancat, am vomitat din nou ceea ce am mancat (doar io), am vazut o vulpe, am fumat multe tigari, si doar am stat si am povestit asa, langa foc.
urmatoarea zi am plecat din padis, chiar incepea sa devina din ce in ce mai rau pt stomacu meu, plus ca eram cam pe terminate cu mancarea. am luat cu noi in masina un tip care mergea spre cj, un fotograf din cate zicea el, care ne-o innebunit de cap un pic, si alaturi de care am surprins un apus de soare f fain, la iesirea din Rachitele, satu lui mueBoc.


si, cam asta ar fi cu padisu

No comments:

Post a Comment