Wednesday, December 15, 2010

transalpina - urmatoarea zi

a doua zi am pus ceasu sa sune dimineata la 5, cu plan sa mergem inapoi sus unde am fost cu o seara inainte, sa vedem rasaritu si sa facem niste poze.
ne-am tinut de cuvant si de plan, si am urcat cu masina, si dupa aceea un pic la picior, intr-un punct mai inalt, de unde parea sa se vada bine.
am indurat vantu care batea ca nebunu, de imi erau inghetate dejtele, si am dat doo ture de fuga scurta, sa ma incalzesc un pic, da tot nu am reusit, asa ca mi-am dat seama ca daca tot nu am ce face, atunci macar sa injur de cat de frig era, lucru care am reusit cu succes.
intr-un final, o inceput sa se lumineze la orizont, si incet incet sa incep sa deslusesc formele din jur.


cu cat se lumina mai tare, se vedea mai bine parangul



intr-un final, dupa ce cu greeeu mi-am aprins si io doo tigari, o aparut si sorin la orizont, de dupa o creasta, si bagand o lumina calda si faina pe toate locurile mai inalte care erau in jur.


am coborat pe serpentine de-am luat micul dejun, o cafea, si inca o ora si-un pic de somn, dupa care am plecat incet incet catre casa, lasand in urma ultimu weekend in care nu o fost prea frig, si vremea o fost foarte faina si senina.

Wednesday, December 8, 2010

transalpina

bine v-am regasit la o noua editie a emisiunii "calator prin europa". ca doara suntem in UE. si in UE exista weekenduri, plus sarbatori legale la noi in tara, care, har Domnului ca-i post, avem cacalau. ei bine, nu era nici o sarbatoare legala cand am fost pe transalpina, numa o zi de sambata, si un plan pe care-l aveam deja facut de ceva vreme sa mergem o data acolo.
caz care, daca tot nu reusisem cu un weekend inainte sa urcam Bistricioru, ne-am dus fain frumos pe transalpina. Transalpina ii la ora actuala cel mai inalt drum din Romania, cu pasul Urdele aflat la 2145 de m, cu un asfalt proaspet turnat, neted, cu mici portiuni de maxim jumate de metru in care ii doar pietris, da nu stiu sa zic din ce cauza, ca nu prea ma pricep la drumuri si poduri.
se poate ajunge pe transalpina dinspre sebes, de unde ne-am dus si noi de fapt, trecant prin masivul Sureanu si pe langa lacu Oasa, ajungand in Obarsia Lotrului si tinand directia Ranca. partea de drum care ii peste sureanu nu ii asfaltata, da se lucreaza la el ce-i drept, si cu un pic de noroc, daca nu ploo, se poate merge cu o masina mica in sensu de joasa.


daca totusi nu are nimeni chef sa isi bage masina pe hartoape si sa-si sparga scutu, asa cum am facut io, atunci se poate merge pana in Petrosani, de acolo in directia Obarsia Lotrului, si cam cu 2 km inainte de a ajunge, se ia la dreapta, bineinteles, catre Ranca.
cand am ajuns sus, in prima parte a drumului, peisaju seamana usor cu cel din tibet. nu am fost niciodata in tibet, da cam asa imi imaginez io tibetu, adica usor arid, cu creste de munti in zare, si vant puternic.


am continuat drumu incet, prizand la fix asfintitu de soare si lasarea intunericului peste localitatile din vale, in timp ce la Ranca bate inca soarele.


am oprit apoi pe marginea drumului, sa admiram apusu de soare in timp ce mancam ceva pe portbagaju masinii, soare ce apunea catre munhtii Retezat si care se vedeau extraordinar de bine, ca intr-un final, sa capete totul o culoare rosie rosie, de parca eram pe marte.


dupa ce-am terminat mancat, am mers catre locu de cazare, unde am pus si noi capu pe perna si am mai stat la povesti inca muuulta vreme