12 Apostoli

In Poiana Negrii se ajunge usor, de la drumu principal, din Dorna Candrenilor se face o dreapta hotarata fix acolo unde-i semnul rutier aferent. De la drumul principal se tine tot inainte pana la o intersectie nesemnalizata, unde trebuie facut dreapta in directia fabricii de apa. Evident ca nu asa am facut din prima, de-aia si mentionez aici, in caz ca se mai loveste careva de situatia asta. De la indicatorul care indruma spre stanga mai sunt 9 km pana la schitul cu acelasi nume. unde se poate ajunge cu o masina de teren sau cel putin una mai inalta. Io nu am reusit, de-asta am lasat-o mai jos, la o exploatare forestiera, de unde am pedalat inca 4 km pana la schit.
La schit se gaseste apa, si recomand realimentarea de acolo, ii cam ultimul loc unde este apa. Mai este un izvor mai sus, cam la 150 de m din poteca principala, ii si semnalizat, insa curge greu, si nu-s convins ca in perioadele mai secetoase el are de unde sa asigure apa.
Traseul ii marcat, se merge lejer, tinand un pic curba de nivel, si se ajunge in aproximativ 2 ore (mers lejer) de la schit. Am ajuns pe-un vant hotarat, si am gasit un loc numa bun de cort in partea catre Pietrosul, fiind mult mai feriti de vant. Erau inca vreo 3 baieti din Bucuresti sus, da nu prea am interactionat cu ei, in afara de saluturi.
Am mancat de cina, si nu am mai stat foarte mult, din motive de somn. Am mers de ne-am mai uitat la stanci, pe urma la locul de belvedere catre Pietrosul, Pietrele Rosii, Bistriciorul, Negoiu Romanesc, multumita indicatorului foarte de folos care era amplasat acolo.
Noaptea o fost una extrem de linistita, de mult nu am mai avut parte de asa o noapte linistita undeva la munte, fara sa bata un pic de vant sau sa fie galagie de vreun fel, de vreo 2 sau 3 ori chiar m-am trezit nedumerit de cat de liniste poate sa fie.
De dimineata am asistat la rasarit, de unde din spatele dealurilor ce is langa Vatra Dornei, valea fiind cufundata in ceata iar umbrele ce erau deasupra orasului aratau foarte misterios, cumva. Din pacate, nu am un teleobiectiv cu care sa fi reusit sa fac o poza de care sa fiu multumit, dar cu siguranta am incercat.
Dupa rasarit am mai tras un pui de somn, de revenire, am mancat, si pentru ca nu mai aveam mancare (planul era de a dormi doar o noapte sus, din pacate) am coborat. Nu prea am mai gasit nici un loc, asa, unde sa tragem peste noapte, asa ca am venit la Cluj inapoi. Si cu siguranta ii un loc care merita revazut, ceea ce astept din plin :)